| 1.
|
POSP'AI s.n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului si care se depune pe pereţi si pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subţire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). - Din ngr. pasp'ali, scr. paspalj.
Sursă
: DEX'98
(34376)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
POSPĂ'I, pospăiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire (de pospai); a asterne un strat subţire; a presăra. ♦ Fig. A face un lucru de mântuială, superficial. - Din sl. posypati.
Sursă
: DEX'98
(34377)
- oprocopiuc |
| |
| 3.
|
POSP'AI s. (reg.) ometiţă, (prin Ban.) stiup. (~ de făină, la moară.)
Sursă
: Sinonime
(202157)
- siveco |
| |
| 4.
|
|
| |
| 5.
|
posp'ai s. n.
Sursă
: DOR
(273143)
- siveco |
| |
| 6.
|
pospă'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pospăi'esc, imperf. 3 sg. pospăi'a; conj. prez. 3 sg. si pl. pospăi'ască
Sursă
: DOR
(273144)
- siveco |
| |
| 7.
|
POSP'AI n. 1) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele din jur. 2) Strat subţire (de ceva) care acoperă un obiect. 3) v. POSPĂIALĂ. /<ngr. posp'ali, sb. pospalj
Sursă
: NODEX
(348710)
- siveco |
| |
| 8.
|
A POSPĂ//'I ~i'esc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire. 2) fig. A realiza fără a depune toată străduinţa; a face superficial. /Din pospai
Sursă
: NODEX
(348711)
- siveco |
| |
| 9.
|
A SE POSPĂ//'I mă ~i'esc intranz. 1) reg. A ajunge la o situaţie materială relativ bună; a se înţoli. 2) pop. A-si potoli foamea cu te miri ce. /<sl. posypati
Sursă
: NODEX
(348712)
- siveco |
| |
|
|